InFocus Moisei
#Moisei #RoSferaMoisei, #infocusMoisei
infocus ROSFERA @ Moisei
Baia Mare ca spațiu
Localitate în Maramureș.
1365 (2 februarie) este anul identificat de Coriolan Suciu (în Dicționarul istoric al localităților din Transilvania, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967, vol. I, p. 405) ca fiind prima dată în care Moisei apare în documente (o diplomă menționată și de Ioan Mihalyi de Apșa) sub numele Moyse.
Diploma care este primul document care atestă localitatea Moisei, cu data 2 februarie 1365, reprodusă de Ioan Mihalyi de Apșa în cartea Diplome maramureşene din secolul XIV și XV, la pagina 56.
În diploma din 29 iunie 1453, Moisei apare denumit ”Kenesiatul din Moiseni”, reprodusă de Ioan Mihalyi de Apșa în cartea Diplome maramureşene din secolul XIV și XV, la pagina 369.
- evenimente determinante
Locuitorii din Moisei
*Numele care apar în această listă sunt publicate în diverse cărți/ publicații/ website-uri sau persoanele prezentate pe www.rosfera.ro au deja o activitate publică ori au acceptat ca aceaste informații să fie redate aici.
- #identitatedeneam & arborele familiei (răspunde la întrebarea #cinesunteu?)
(click pe + sau - pentru a desfășura sau restrânge conținutul reperelor)
(familia) COMAN
- în 1752, și-au dovedit originea nobilă cu documente familiile nobile din #Moisei: Vlaşin (1468), Coman (1548) și Hojda (1548).
Vezi Ioan Mihalyi de Apşa, Diplome maramureşene din secolul XIV și XV, p. 370
Într-o notă la o diplomă din 23 februarie 1468, Ioan Mihalyi de Apşa (în Diplome maramureşene din secolul XIV și XV, p. 486) pomenește - în 1548 - membri ai familiei Coman ca stăpâni ai moșiei Moiseni: Ioan, Șimon și Cosma Coman.
În diploma scrisă în română din 24 mai 1593 apar Coman Dan şi Coman Ilieş printre ”24 bărbaţi nobili de atunci”(în Diplome maramureşene din secolul XIV și XV, p. 638) .
Alexandru Filipașcu menționează, după 1658, membri ai familiei Coman răspândiți chiar și în Moldova, dar și în: Dej, Lăpușul Unguresc, Solnocul interior, Hotin, Telciu, Bărgău, Medieşul Aurit, Vișeul de Sus și Vișeul de Jos, Cuhea, Dragomirești, Sarasău, Săliște, Săcel.
Tit Bud, în lucrarea Date istorice despre protopopiatele, parochiile şi mânăstirile române din Maramureş : din timpurile vechi până în anul 1911, amintește că erau două biserici în Moisei, arse de tătari în 1717, una dintre ele fiind a familiei Coman.
O mărturie din 9 iulie 1750 este scrisă pe o Cazanie despre Coman Ionaș (redată de Ion Bîrlea, în Însemnări din bisericile Maramureșului, pp. 136-137
- Preoți din familia Coman menționați de Tit Bud în Moisei: 1763-1768: Nicolau Koman şi Mihail Koman, în 1791: Coman Pantelimon, 1844-1878: Andreiu Coman, 1902: Ioan Coman, 1905: Alexandru Coman
O mărturie din decembrie 1768 este scrisă pe o Evanghelie cumpărată de Coman Popa Simion și soția lui, Mihali Palaghie, pentru biserica din Moisei de Jos (redată de Ion Bîrlea, în Însemnări din bisericile Maramureșului, pp. 136-137
O mărturie din mai 1778 este scrisă pe un pomelnic dat de Coman Vlonga Ştefan (redat de Ion Bîrlea, în Însemnări din bisericile Maramureșului, p. 137
O mărturie din decembrie 1782 este scrisă pe un Mineiu cumpărat de Coman Hojda, popa Timotei, cu soaţa sa, Coman Pop Ileană, pentru biserica din Moisei de Jos (redată de Ion Bîrlea, în Însemnări din bisericile Maramureșului, p. 137
Întemeierea mănăstirii de la Moisei se datorează lui Moise Coman și soției sale, iar de la numele acestui Moise provine și denumirea localității - Tit Bud, în lucrarea Date istorice despre protopopiatele, parochiile şi mânăstirile române din Maramureş, p. 87-91.
- Ioan HOJDA KOMAN - apare, la 1771, ca fiind ctitor al bisericii de lemn care a fost donată de locuitorii din Moisei locuitorilor din Ruscova-Oblaz
Mihai Dăncuș a notat câteva detalii despre această biserică (o inscripție din 1779), într-un text introductiv la Manuscrisul preotului Ioan Coman din Moisei (editat de Mihai Dăncuș, Editura Școala Ardeleană, 2024)
”fostă greco-catolică, cu majoritatea componentelor reconstruite, care, pe lângă alte vestigii, păstrează şi ancadramentul de intrare în biserică în original, pe fruntalul căruia este săpată în lemn o inscripţie în limba română, în alfabetul chirilic, consemnând anul şi
ctitorii: 1779 din mila domnului acest lucru au plătit ΚθΡ Ioan Hojda
Koman.” (în anul 1883, biserica a fost donată satului Ruscova-
Oblaz de către credincioșii români din Moisei)
O mărturie din 3 iulie 1802 este scrisă pe Biblia lui Pop într-un pomelnic dat de Coman Ioan a lui Bogdan şi cu soaţa sa Acsenie din Moisăi (redată de Ion Bîrlea, în Însemnări din bisericile Maramureșului, p. 137
- Artur COMAN - (15 aprilie 1881-6 august 1972, fiul preotului Ioan Coman) - botanist, inginer silvic
- Ioan COMAN - (Ioan Koman de Moisei - născut în 30 martie 1774, fiul lui Pălăghie, căsătorit cu Maria) - din mai 1828 era preot greco-catolic în #Moisei, la 1821 era preot în #Sarasău, un an preot în #Săcel, 9 ani preot în #Săpânța (după cum a notat el însuși în manuscrisul său - vezi Manuscrisul preotului Ioan Coman de la Moisei, editat de Mihai Dăncuș, Editura Școala Ardeleană, 2024
(familia) HOJDA (HOZSDA)
- în 1752, și-au dovedit originea nobilă cu documente familiile nobile din #Moisei: Vlaşin (1468), Coman (1548) și Hojda (1548).
Vezi Ioan Mihalyi de Apşa, Diplome maramureşene din secolul XIV și XV, p. 370
Mihai Dăncuș a notat câteva detalii despre această biserică (o inscripție din 1779), într-un text introductiv la Manuscrisul preotului Ioan Coman din Moisei
”fostă greco-catolică, cu majoritatea componentelor reconstruite, care, pe lângă alte vestigii, păstrează şi ancadramentul de intrare în biserică în original, pe fruntalul căruia este săpată în lemn o inscripţie în limba română, în alfabetul chirilic, consemnând anul şi
ctitorii: 1779 din mila domnului acest lucru au plătit ΚθΡ Ioan Hojda
Koman.” (în anul 1883, biserica a fost donată satului Ruscova-
Oblaz de către credincioșii români din Moisei)
O mărturie din decembrie 1782 este scrisă pe un Mineiu cumpărat de Coman Hojda, popa Timotei, cu soaţa sa, Coman Pop Ileană, pentru biserica din Moisei de Jos (redată de Ion Bîrlea, în Însemnări din bisericile Maramureșului, p. 137
- Nicoară HOJDA - preot (menționat de Tit Bud ca Nicolau Hojda, preot între anii 1813-1831 - în lucrarea Date istorice despre protopopiatele, parohiile și mănăstirile române din Maramureș, Gherla, 1911, p. 50)
Este pomenit în Manuscrisul preotului Ioan Coman de la Moisei, editat de Mihai Dăncuș, Editura Școala Ardeleană, 2024, ca autor al Verșului de la fila 203 - p. 499
”fostă greco-catolică, cu majoritatea componentelor reconstruite, care, pe lângă alte vestigii, păstrează şi ancadramentul de intrare în biserică în original, pe fruntalul căruia este săpată în lemn o inscripţie în limba română, în alfabetul chirilic, consemnând anul şi
ctitorii: 1779 din mila domnului acest lucru au plătit ΚθΡ Ioan Hojda
Koman.” (în anul 1883, biserica a fost donată satului Ruscova-
Oblaz de către credincioșii români din Moisei)”Făcut anume de şăzători,/ În mustrarea fetelor cu feciori,/ De theologii din Ungvar gândit/ Şi în rând cu verşuri bine togmit./ Pintru pomenirea în veci lor rămâind/ La toţ cei c-or ceti pă rând/
Şi să ştiţ că s-au alcătuit/ În anul cu suta plinit,/ 1800, m. pr./ De moroşenii din Moisăi/ Când îmbla la theologhie ei,/ Cu nume Coman Ion şi Hojda Nicoară,/ ”
(familia) MIHALI
O mărturie din decembrie 1768 este scrisă pe o Evanghelie cumpărată de Coman Popa Simion și soția lui, Mihali Palaghie, pentru biserica din Moisei de Jos (redată de Ion Bîrlea, în Însemnări din bisericile Maramureșului, pp. 136-137
(familia) VLAȘIN
- în 1752, și-au dovedit originea nobilă cu documente familiile nobile din #Moisei: Vlaşin (1468), Coman (1548) și Hojda (1548).
Vezi Ioan Mihalyi de Apşa, Diplome maramureşene din secolul XIV și XV, p. 370
- #identitateculturala & condiții de viață, evoluția celor din jur
- #identitatereligioasa
- alte elemente de identitate (temperament, aptitudini/ talente etc.)
- în 1752, și-au dovedit originea nobilă cu documente familiile nobile din #Moisei: Vlaşin (1468), Coman (1548) și Hojda (1548).
Vezi Ioan Mihalyi de Apşa, Diplome maramureşene din secolul XIV și XV, p. 370
Valori ale localității Moisei
- locuri deosebite, monumente ale naturii
- #identitateculturala
Tit Bud, în lucrarea Date istorice despre protopopiatele, parochiile şi mânăstirile române din Maramureş : din timpurile vechi până în anul 1911, amintește că erau două biserici în Moisei, arse de tătari în 1717
- Tit Bud menționează că Biserica construită din zid la 1840, cu casă parohială din piatră şi şcoală confesională sunt edificii la care neamul Coman a avut o contributie importantă pentru deservirea celor „2.600 de locuitori credincioşi greco-catolici români”.
Întemeierea mănăstirii de la Moisei se datorează lui Moise Coman și soției sale, iar de la numele acestui Moise provine și denumirea localității - Tit Bud, în lucrarea Date istorice despre protopopiatele, parochiile şi mânăstirile române din Maramureş, p. 87-91.
Atmosfera din Moisei la începutul secolului al XIX-lea se poate găsi în Verșul de la fila 203 din Manuscrisul preotului Ioan Coman din Moisei (editat de Mihai Dăncuș, Editura Școala Ardeleană, 2024, p. 499)
”Făcut anume de şăzători,/ În mustrarea fetelor cu feciori,/ De theologii din Ungvar gândit/ Şi în rând cu verşuri bine togmit./ Pintru pomenirea în veci lor rămâind/ La toţ cei c-or ceti pă rând/
Şi să ştiţ că s-au alcătuit/ În anul cu suta plinit,/ 1800, m. pr./ De moroşenii din Moisăi/ Când îmbla la theologhie ei,/ Cu nume Coman Ion şi Hojda Nicoară,/ Înt-o zi, gioia, de vară./
1. Câtu-i vara de iubită,/ Nu-i ca tomna de poftită,/ La feciori, la fete,/ Îi poftită foarte./ C-ap de trece Sintilie/ Vine şi Sâmptămărie, [!]/ Gată de-adunat/ Şi de săcerat./ Feciorii gată carăle,/ Fetele meliţele/ Tot au supărare,/ De meliţă n-are./ Feciorii încep a căra,/ Fetele a meliţa:/ Cânepă şi in,/ Că şăzători vin./
Vine şi vinerea mare,/ Gată şi de-a meliţare,/ Numai şăzătoare/ Und-or face oare?/ Şi de nu pot sârgui,/ Unde şăzătoare a fi,/ Amu au supărare/ La ieşit, la întrare./ Îmblă ele mânioasă,/
Vin de-afară, întră în casă,/ Din casă în cămară,/ Dîn tindă ş-afară./ Îmblăele alergând,/ Una de alta întrebând/ Unde le-ar lăsa/ Şăzătoare a fa?/ Şi nu să amistuiesc/ Până ele nu găsesc/ Casă de şezetoare,/ Da’ ş-aceie mare./ Unde ele ar şăde/ Luni sara şi miercure/ Şi vineri sara,/ Pintru c-ar giuca./ La feciori încă fac ştire/ Unde-i casa de obştire,/ Ca ei, ca să vie,/ Vez cumu-i îmbie;/ Dacă-i celuiesc în casă,/ Ia, le dau loc după masă,/ Ele şed zmerite,/ Cum ar fi peţite./ De n-apucă fusăle,/ De nu râd cu dânsele,/ Zic că-i făcătură/ De babă bătrână./ Feciorii de ies afară,/ Ele-s cu inimă amară/ C-au rămas sîngure/ Numai cu fusele./ Şi feciorii înt-alt loc,/ De să duc ei şi fac gioc,/ Prind a şopoti/
Ş-încă a gâlcevi,/ Ş-încă-i prind a-i blăstăma,/ Mai tare a să lăuda/ Că d-or vini iară,/ Ia, i-oru scoate afară./ Omici. [?]/ Deci având drăguţ vruna,/ Mult-i arsă inima/ Ş prinde a cugeta/ Doară-i cu alta?/ Şi nu să amistuie,/ Ce tot despre aceie gânde/ Pă cini-ar mâna/ Ca să-l ispitea?/ Pă altu-l scoate din minte/ Tot cu neşte dulci cuvinte,/ Fiind că să înfoacă/ Că cu alta gioacă./ Şi-l mână să coate bine/ Care fată în poale-l ţine,/ De-l ţine vruna
Mâniei gata./ Solu înapoi vinind,/ De drăguţu ei spuind/ Cu cine giuca/ Şi să săruta./ Vorbe de-acele auze ie,/ Mai tare ie să scârbe,/ De-abde-l aştepta/ Că l-a tot mustra. Bisma [?]/ Fecioru, înapoi de vine,/ El o teamă lângă sine,/ Ie stă bosâmflată/ Ca o broască înflată./ Şi-l prinde tot a-l mustra,/ Şi la alta a-l mâna/ Du-te, blăstămat,/ La cine-ai giucat./ Ş-aşe petrec iernile,/ Tot în toate laturile/ Urând, blăstămând,/ De feciori grăind:/ Oare fecioru iesta/ Pă care fată o a lua?/ Aşe vorovăsc/ Şi să sfătuiesc,/ Viindu-le Sâmvăsâiu,/ Gândesc de-a face vergelu./ Pă feciori îi chemă,/ Le dau vin şi zamă,/ Au, altele, ceteraşi,/ Da’ mai multe fluieraş/ Să veselesc tare,/ Ca la o nuntă mare./ Şi spre Sâmvăsâiu, noapte,/ Fac boaboane prea multe:/ Cum s-ar mărita/ Şi s-ar cununa./ Parii îndărăt ăi numără,/ Îi leagă cu strămătură,/ Nu ştu ce vrăjesc,/ Descântec plinesc./ Sânvăsâiu încă trece/ Cu omăt şi cu vânt rece,/ Iar fete cu feciori/ Tot în şezători./ După el vin câşlegile,/ Să gată cu nunţile/ Şi fetele în loc/ Tot strâng bărbânoc./ Şi-n toată ziua aşteaptă,/ Doară vin să o peţască;/ Că s-ar mărita,/ Nu pot aştepta./ Şi până la Cârnileagă,/ Tot le e voia întreagă,/ C-or vini, le-or peţi/ Şi le-or credinţi./ Da’ vruna de să mărită/ Cele zîc că-i fericită,/ Iar care rămân/ Au nume bătrân./ Dară voao m-aş ruga,/
Voi de nu v-aţ supăra,/ Că vă zic dreptate/ La nemăritate:/ Va vini vara cu flori,/ Cu câşlegi și peţitori,/ N-ăţ fi supărate,/ Nici bosâmflate./ Şi şi voao v-om strîga/ Zi mare cu cetera,/ Ţ-om da vin şi bere,/ Că mai bine a mere./ Dar cătră nuntă mă întorc/ Şi de iertare mă rog,/ Doară ce-am grăit,/ Poate c-am greşit./ Da’ voi, mare mujucaşi,/ Trageţi danţ că vom da caş!/ Vă voiu da şi vin,/
Să fie deplin/ Şi fiţ sânătoşi/ Şi mai veseloşi./ Aici trageţi ceteraşi/ Ca să aveţ aldămaş:/ O veadră de vin,/ De cel cu pelin./ Şi fiţ sănătoş/ Și toț veseloşi!/ Şi eu cu ai miei,/ Cu cei mititei
/ Să crească mari,/ Să fie tari./ Întru mulţi ani!”
CĂRȚI utile la conturarea reperelor de identitate pentru locuitorii din Moisei
ediție îngrijită de Mihai Dăncuș
Conform unei note de subsol de la pagina 50 a primului volum care reproduce Manuscrisul preotului Ioan Coman, Mihai Dăncuș a găsit acest caiet în anul 1974 (a fost anterior în posesia preotului Pop Gheorghe, apoi a lui Laurențiu Mihaian.
Manuscrisul preotului Ioan Coman de la Moisei
(scris între 1799-1830)
#Moisei
(manuscrisul a fost moștenit de Laurențiu Mihaiu, notat pe o pagină a manuscrisului, alături de anii 1855 și 1856)
Ioan Mihalyi de Apşa
(1900)
#atmosferainrosfera #nomadinrosfera
Adunăm câteva repere pentru cei care poposesc aici pentru câteva ore, o zi, o săptămână, o lună sau o vreme mai îndelungată...
(aici sunt adunate informații despre evenimente și produse/ servicii culturale la care au acces cei ce se află în Maramureș)
REPERE DE IDENTITATE pentru RoSfera
(model de definire a identității unui grup - creativii români, care se suprapune și peste identitatea de neam, însă având ca reper comun identitatea profesională)
SIMBOLURI
REPERE DE IDENTITATE pentru maramureșeni
Împodobim bradul vieții împreună
Conturăm o steluță necesară pentru a împlini primul nivel al bradului vieții definind reperul #euinunivers pentru cei care doresc să aleagă Maramureșul pentru #identitateacomunitatii.
Creații care reflectă identitatea
